Ideea realizării acestei lucrări a izvorât dint-un adânc sentiment de dragoste şi preţuire pentru ţinuturile natale. De fiecare dată când revin acasă trăiesc bucuria regăsirii unor oameni şi locuri foarte dragi. Încă de departe îmi revin în minte nenumărate imagini care-mi pregătesc un spaţiu atât de familiar, un spaţiu care-mi aminteşte de cei mai frumoşi ani ai copilăriei şi ai vieţii alături de cei dragi.
Cine ar putea uita casa părintească, biserica satului sau minunaţii oameni cu tradiţiile şi obiceiurile lor moştenite de atâtea generaţii? Aproape nimeni am putea spune, pentru că locul natal poate fi asemănat cu un pântece matern în care am crescut, ne-am format şi am cunoscut pe Dumnezeu şi modul în care putem sluji semenilor şi societăţii în care trăim.
În acest sens, satul însuşi cu toate bogăţiile şi frumuseţile lui poate fi prima grădină a raiului în care omul a fost aşezat de Dumnezeu pentru a „creşte şi înmulţi, pentru a umple pământul şi a-1 supune" (Fapte 1, 28). Nu este exagerat să spunem că după cum Adam şi Eva au fost aşezaţi de Dumnezeu în grădina Edenului, tot astfel înţeleptul Creator a purtat de grijă fiecăruia să se nască în locul cel mai potrivit pentru sine, în acelaşi rai pe care trebuie să-1 preţuiască, să-1 iubească şi să-1 folosească după trebuinţele sale. Tocmai de aceea în decursul acestei lucrări am asemănat de multe ori comuna natală cu o casă părintească, iar locuitorii ei cu o mare familie care de atâtea mii de ani îl are prezent pe Dumnezeu în mijlocul ei. Astfel, am putut vorbi despre oameni ca despre nişte fraţi, care locuiesc după cuvântul Scripturii într-o unitate de credinţă, de tradiţii şi obiceiuri, iar despre cei dedicaţi slujirii obştei ca despre nişte fii ai satului.
Desigur că în acest moment nu am făcut decât un pas prezentând o parte dintre aceştia pe latura slujirii preoţeşti sau a dedicării monahale, urmând ca pe viitor să completez acest volum cu celelalte personalităţi ale satului care se dedică slujirii administrative, învăţământului, culturii, tradiţiilor şi în special a tuturor celor care se străduiesc să promoveze valorile şi fondul extrem de bogat din localitatea noastră.
Mi-am dorit ca această lucrare să apară într-o zi de sărbătoare a satului ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu care a rânduit să mă nasc în mult iubitul ţinut al Maramureşului, ca o mulţumire adusă părinţilor şi fraţilor mei, a rudelor şi a tuturor celor care în decursul timpului au fost alături de mine.
În acest sens doresc să mulţumesc în mod special înaltpreasfinţitului Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, care a binevoit să-mi dea înalta binecuvântare pentru a tipări acest material, Sfinţia Sa alcătuind şi un minunat cuvânt de învăţătură despre satul românesc şi despre oamenii acestor locuri pe care le cunoaşte atât
De asemenea mulţumesc părintelui paroh Ropan Lungu şi Domnului Primar Nicolae Burzo care m-au ajutat în realizarea acestui material şi au dovedit prin acţiunile şi faptele lor că sunt nişte păstrători şi promotori ai culturii, ai credinţei şi tradiţiilor satului românesc, şi în principal ai comunei Groşii Ţibleşului.